Nebun sau nu; mort sau viu;
închis în propriu-mi cavou,
bat încet și-aștept să deschidă
bogatul care mi-a închis ușa-n față
când i-am cerut pâinea necesară vieții
acesteia sau celei viitoare si,
voi trai sa-l obsedez, iar și iar

Destul de plin de viermi și de bacterii
mă descompun în bucatile de metal
din care am fost compus
ca un intreg zdrentuit;
ma plang ca nu pot sa ma spal
de pamantul si de lutul albastru
care ma apasa, iar si iar...

Normalul existentei mele a incetat
cand de-abia incepuse sa creeze
noi musuroaie de furnici,
apte de a lupta cu viata de zi cu noapte,
in timp ce eu sa stau si sa privesc
cum cuceresc orizontul
zilei care vine, iar si iar...