agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 12641 .



Cântic de dor și of
poezie [ ]
(îngânat după niște cântice lăutărești ce se pot auzi prin multe cârciume)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Miron-Radu_Paraschivescu ]

2006-01-17  |     |  Înscris în bibliotecă de serban georgescu



O să cânt o viață-ntreagă
după a care mi-e dragă,
o să cânt ca un nătâng
doar de boală - să nu plâng!

Că era gagica neichii
să-i săruți poala scurteichii,
cu buze de micșunele,
mușcar-ar neica din ele!

Și de mândră ce erea
m-apucă la lingurea
doar când mă gândesc la ea.

Mi-a zis că dacă mi-e dragă
să mă împrumut la bangă
și să-mi pui dantura-ntreagă.

Dar nici eu nu m-am codit,
gologani am abulit
și mi-am pus dinți auriți
ca boierii pricopsiți.

I-am luat rochie de tafta,
papucel de catifea
și-am dus-o prin mahala
ca să vază cine-o vrea
că e amureaza mea.

C-am iubit-o și-o iubesc
și tot v-o istorisesc,
măcar că mă pârpălesc.

Uite mintea mea a proastă:
să mă car de la nevastă
și să mă duc cu-o putoare
nespălată pe picioare
să mă curăț de parale.

Dar n-am fost de vină eu,
bătu-mi-o-ar Dumnezeu!
Cum făceam o pășitură,
hop și ea! în bătătură;
mergeam la biserică,
dar ea-mi pune piedică;
dac-o luam de subsori
îi mirosea gur-a flori.

Și ca să mă bage-n streche
punea și-un mac la ureche.
Să spuie care-o cunoaște
cum era de dată-n paște;
că, bătu-o-ar stelele,
și-a tras și sprâncenele,
subțirel, pe lângă coadă,
de-mi suci mintea năroadă.

P-urmă, ce să vă mai spui?
Umblam după ea hai-hui
și unde se fandosea
că este gagica mea.

Și mă lua îndelicat,
numa-n șoapte și oftat,
când eram la ea în pat.

Of, pupa-o-ar mă-sa rece,
că dorul ei nu-mi mai trece!

Eu credeam că-i doar a mea;
dar, pitită sub perdea,
la toți fanții se gimbea...

Și-ntr-o seară, din pridvor,
cum trecea un roșior,
a ieșit la drumul mare
și-a fugit cu el călare.

De-atuncea s-a tot dus
și eu am rămas mofluz,

singurel, să bat din buză,

vascrisu ei de farfuză!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!