Tremu, tremur!

Cataclism prin cartierele defuncte ale sufletului meu
dupa condensarea ta-n chipul unei vedenii,
dezgolit si violat de temeri
simt cum scârțâie structura mea umană
leganat pe altarul din cenușa brațelor tale
pisate cu pickamerul
in cenușa lacrimilor mele
decupate cu o lamă
de pe chipul unei fecioare ciopârțită
de minciuni trase cu praștia.

Îngheț, îngheț!

înghemuit in clipe cu motorul uitarii rablagit
prinse in vacarmul drăcesc
al unui suspin mutilat de erupția dorințelor mele
ingropate in bărcuțe de hartie
bântuind pe oceanele chipului tau
distilat in cascade sacre
revărsate
prin cartierele defuncte ale sufletului meu...



Braila
11 ianuarie 2006