în verbul meu un cod de os și carne
pe sine se privește din afară
și stimulat când de bucăți de zahăr
ba de bici
povara altora pe umerii săi cară

calupi de lut
jumate gazuri rare
celaltă jumătate apă vie
căldura drumului pe care l-a făcut
i-a imprimat oftatul pe fotografie

în sus privesc de iarbă îmi e silă
s-anin ideii la urechi durere
nebunul rău
periculos
este savantul care pielea-mi cere

un băț... ce e un băț? o întrebare
zadarnic pusă viului
de mort –
de ce n-ai spus
că vrei să-mi înțelegi limbajul
o clipă stai potcoavele să-mi scot