ai tresărit în vis ca un copil evadat în povestea ascultată perna
era barcă prinsă în ghețurile deltei decembrie

mă reped la geam suflu aburi și încerc să-l dezgheț cu mâneca
îți amintești drumul nostru pe linia brațului întins
pânzele ștergeau păsările peste care a nins
lopătarii
scormoneau inima scoicilor înnoptate

peste nevăzut te rostogoleai ca o perlă
orbii
te râvneau își prindeau capetele în mâini
așa se nășteau vulpile albe orbitând săptămâni
pe un cerc polar ce nu se desfăcea niciodată într-o linie dreaptă

apoi o rază a venit de sus și a tăiat cangrena
te-ai depărtat spărgând în două pereții totdeauna mult prea albi