agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3803 .



Jurnal de bord
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Miriam Cihodariu ]

2006-01-26  |     | 



Dau succesiv bobîrnace cârmei
ce se proiectează automat
în stânga-infinit sau dreapta-infinit.
Îmi lipsește mult-mediatizata
neutralitate axiologică...
Caut nostalgic pe mări mișcătoare
mereu nepătrunsul paradis pierdut-orizont
ținându-mi continuu respirația
așteptând un matelot de sus
să urle frenetic: "Thalassa, Thalassa!"...
Cine știe câți Sisifi sunt acum
pe roata ce-o învârt,
plătindu-și cutezanța onirică pe cârma mea?
Poate de aceea căutări mesfârșite
își prelungesc repaosul în nepătruns.
Poate inițiativa mea de a manipula mecanic cârma
naște noi vini de plătit.
Poate zbaterea mea ucide
subtilul răspuns din nemișcare.

Ne înclinăm succesiv, stânga-dreapta,
fără a găsi celebra neutralitate, necesarul echilibru.
Luna se oglindește în ape... atâtea frânghii
au biciut-o prăbușindu-se,
roase de șobolani și de vreme...
Îmi dau seama că, de fapt, nici nu am plecat.
Ancora noastră ruginită demult
s-a încăpățânat în mormântul-rădăcină.
Am rămas ultimii de pe planetă.
Începem să terminăm aerul, fără macar
să fi apucat să ne mișcăm de pe țărm
sau să-mpingem limita de nisip mai departe.

Suntem un vas-fantomă cu patetici marinari mucegăiți
(am fi vrut să fim pirați - asta și moartea
și nechibzuința ni se păreau în tinerețe
niște chestiuni romantice).
Căngile nu ne mai ajută.
Soarele apune acum ultima oară
pentru ultimii ochi muritori -
un sfârâit de chibrit și gata. Beznă absolută.
Pieptul mă apasă simplu și greu.

Va rămâne-n urma noastră
condamnata Arcă,
veșnic pe-un țărm,
căutând un catarg.

Prin ultimele guri de oxigen,
simt în nări aproape uitatul
miros de rășină de brad.
Nu mă mai simt.
Aud:"Thalassa, Thalassa!..."

12 august 2005

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!