Să ieșim din paradisul gălbenușului de ouă,
Să pătrundem în tăcere și să urmărim cum plouă.
Să aprindem o țigară și cu ochii plini de scrum,
Să dăm drumul la iubire prin inelele de fum.

Să ne dezlipim de soare și prin glasul său poetic,
Să întrăm într-un borcan de cristal, închis ermetic.
Să plutim prin zarzavaturi și prin moarea de măcriș,
Să găsim ce vom ascunde, să rămînem neatinși.

Să ne dezbrăcăm de haine, să ne rezemăm de umbre,
Felinarele din ochi să le aruncăm spre stele.
Să momim în plase norii și prin parcurile sumbre,
Întunericul de ghiață, să-l tăiem în bucățele.

Să ne ușurăm de starea, care ne menține treji,
Să lipim figuri din aer și să le-aducem în fire.
Din senzații să-mpletim scuturi pentru cei viteji,
Din iubire să luăm, tot ce ține de iubire!