Vă observ, amuzată,
patetice furnicuțe sociale
cu naturi inerțiale,
mici părticele din matcă:
societatea industrială,
din care ieșiți și intrați
pe trasee prestabilite, fara ca
nimeni să vă observe
apariția și dispariția.
Mie patima îmi lucește în ochi
precum privirea lupilor din pădurile
din care forțe stihiale vă vor
mătura mușuroiul în curând, în curând...
Comunitatea arhetipală
a trecut la societatea industrială.
Furnica socială a inventat
întâi furca pentru muncit,
apoi furca pentru ucis.
Lupul de patimă din mine
adulmeca înserarea,
pregătindu-se să sară.
Acum patima mi se vede în ochi
ca un lup înjunghiat pe zăpadă.
Mușuroiul înregimentat
s-a mobilizat și m-a înmatriculat.
Dar nu veți mai cultiva nimic
în veci pe pământul
în care mi s-a scurs
sângele de lup,
nimic convențional și sigur
nu va mai rodi aici.
Pământ blestemat va rămâne și va musti.
Și când mă veți obliga să plec de aici,
să calc de pe pământ pe asfalt,
voi purta mereu cu mine, ca marinarii
plecați de acasă, pumnul neregulamentar
de țărână sfântă.
Pământul ud și rece
sticlește și mârâie.
În curând o va face inerțial.

24 ianuarie 2006.