agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-11 | |
Cu mainile pe piept,cu buzele-nghetate
Intr-un sicriu de lemn cu margini ce-s patate, Doarme-un vis din vremuri,un inger cu aripi delicate. O fata de copil, cu parul numai bucle, Prin care vantul primaverii isi juca jocul, O frunte-nalta,alba,incinsa delicat Cu o bentita rosie,ca focul. Privind-o zici ca doarme,ca intr-un sanctuar, De n-ar fi acoperita cu giulgiul mortuar. Nici nu-ti vine-acrede ca nu mai este vie. Si ochii ei nu mai sclipesc fireasca stralucire, Ca n-ai s-o mai revezi decat in amintire. Si nici nu-ti vine-acrede ca este adevarat, Ca e aievea totul si nu un vis ciudat. A fost deajuns o clipa,o clipa numai una Ca tot ce-a fost sa piara totdeauna. O soarta nemiloasa ce-a lovit din plin, Lasand in urma o rana,un geamat si-un suspin. Ramas aici in lume o sa-mi duc senin, Toate cate vin…si bune…si rele… Sa il numesc destin? Merg la intamplare sa te regasesc,cautandu-te orbeste, Dar zbaterea mie prinsa hain ca intr-un cleste. Caut drumul spre lumina si-al vietii crez, Implorand destinul sa-mi arate, Calea pe care s-o urmez. Credeam ca te-am regasit,dar nu pe tine ci pe altcineva, Cu suflet de vioara ,glas de harfa si ochi de peruzea. Si ii vorbeam ca tie,asa cum iti vorbeam candva…: “Lasa capul pe-al meu umar,inima langa a mea, Si zdrobeste-n pumni minciuna dac-ar vrea sa mi te ia! Ocoleste acele mutre cu un ranjet de hiena,lung-libidinos, Pipaindu-ti in gand carnea,cu ochi lacom,pofticios. Nu te lasa amagita de cuvinte spuse-n vant, Ele sunt numai cuvinte…n-au onoare..n-au cuvant! Dimineata cand lumina se strecoara printre pleoape, Vreau sa simti sublim iubirea si nu rusinea cea de moarte. Nici nu stii ce minunat e cand asculti indemnul firii, Atunci cand doua inimi bat sorbind,din cupa fericirii… Lasa capul pe-al meu umar,inima langa a mea… Si zdrobeste-n pumni minciuna dac-ar vrea sa mi te ia!” Dar n-ai fost tu…Ai avut dreptate cand mi-ai spus din cer de sus: “Gandeste si socoate: Peruzelele frumoase,delicate... Sufletul-vioara…glasul harfa…Te-a mintit!Un altul a venit!” Ce inseamna a muri cand oricum,tu tot traiesti, Moartea nu te poate opri de-a fi,chiar cand nu esti!!?? O Doamne fie-ti mila,ajuta-ma sa ies, Si-ndruma-mi pasii ,spre-adevaratul mers. Da-mi un pumn de raze sa impletesc o scara, Caci vreau ca sa renasc cand voi ajunge-afara!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate