***

du-l cât mai departe adoarme-l cu o floare pe ochi încă o dată
era întunecat (știa) altfel nu ar fi ezitat

ar fi iubit luxul și ar fi fost prietenul animalelor mari pentru că era pasăre
el ar fi fost ascultător și mut ar fi avut blândețea celui ce împăcat cu sine
așteaptă un frate ar fi scormonit hrana doar cu vârful aripilor
și s-ar fi înecat cu prima lacrimă

nu e nevoie pune-i o floare pe ochi
du-l cât mai departe
unde se află ea, nenumita de ale cărei voaluri
cerul vieții mele se înseninează

numai cu privirea atingând-o i-am scuturat polenul de pe pleoape
că nici în vis nu ar putea să zboare