agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-20 | |
Semănând a disperare
Lumea pune la-ncerare Ființa celui ce a fost. Viața se îndepărtează dar se și apropiază se reface și întrupează cela ce am fost. Dac-ar fi să ies din lume Și să sar pe geam - minune Nu ar avea rost. E pământul mult pe-apoape n-are cine să mă-ngroape sunt în jurul meu doar ape și mai e și post. M-am oprit la hodinit nu că ieream ostenit ci c-așa a fost. Să mă ridic în picioare Să mă pun la încercare Iar s-o iau la alergare Din nou are rost. Este bună și hodina Dar e bună și lumina Toate au un rost. Viața nu e vegetare Și tu ai un drum sub soare Dacă nu mergi pe cărare Ești decât un prost. Partea 2-a Lumea este o-ntrebare E un semn și o chemare Nu cred c-are rost. Vrei să fii puțin mai mare Să ajungi ceva sub soare Că ești mic și slab te doare Zici că n-are rost. Faci ce îți spun unul și-altul Și departe ți-e înaltul Uiți cel ce ai fost. Þi-ești dator cu o-ncheiere Moartea nu e mângâiere Chiar dacă viața-i fiere Tu ești cel ce-ai fost. Să nu fugi când poți învinge Să nu plângi, lasă-i să strige Să te creadă prost. Nu le face însă jocul Tot al tău este norocul Încă n-a venit sorocul Încă are rost. N-ai pierdut o viață încă n-ai uitat ce-nseamnă muncă leu mereu ai fost. Ai rămas în vegetare Este vremea de schimbare Lumea încă nu te are Haide, nu fii prost! Partea 3-a Să trăiești când poți să mori Să nu cazi să pozi să zbori Este al tău rost. Nu te lași de te sfâșie Nu îi uiți că nu se știe Când e vremea de simbrie Viața n-are cost. Spală rufe-n colț de stradă Banii stau pe ei grămadă Mâncă dulce-n post. Nu uita că ei sunt pleava Și că lumea e otrava Ei sunt șarpele și Eva Este al lor rost. Stau la colț și te pândesc tu te-arăți ei se feresc parcă nici n-au fost. Ies ca viperele-n drum Te privesc ca pe-un nebun Nu sunt mulți, ei sunt duium Însă... n-are rost!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate