Îți mulțumesc, fără-ndoială, Þie
Ce m-ai aprins ca pe o lumânare
Cu flacăra a semn de întrebare
Ce caută răspuns în poezie.

Iau cu chirie darul greu al vieții
Știind că sunt doar pulbere în vânt,
Ce drum frumos și greu către cuvânt
Mi se deschide, cunoscând poeții!

De-aceea dorm puțin și pe furate
Nu știu de-i dimineață sau e seară
Când plugul epitetelor mă ară
În clipe-adânci din ore-ntortocheate.

Am o-ntrebare... o copilărie,
Ce-o port ca pe-un însemn pe pielea mea;
Când mă aflam doar lut în palma Ta,
Așa-i că îngânai o poezie?