din pântece de cer un fulger crud trăsneşte,

cu limba sa tăioasă tăcerea o sugrumă,

tu, înger abătut, oare-mi aduci de veste

că zeii sunt de humă şi toţi se-adună-n turmă ?

mirosul de mormânt în suflet îmi duhneşte,

cadavre pretutindeni şi-un gust amar de sânge,

tu, înger abătut, oare-mi aduci de veste

că rugăciunea noastră la Domn nu mai ajunge?

din pântece de cer o pasăre coboară,

cu limba sa tăioasă tăcerea o sugrumă,

tu, înger abătut, oare-mi aduci de veste

că moartea-i o durere care nu lasă urmă?