agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1878 .



Lacrimi de înger
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [juniorprof ]

2006-03-06  |     | 



LACRIMI DE ÎNGER …

M-am întâlnit odată cu un înger,
Era cam trist, plângea îndurerat.
Fusese-adus din ceruri de un fulger;
Părea cam slab și ne-ajutorat.

L-am întrebat ce pot să fac ca să ajut,
Mi-a spus că e sătul să fie înger.
Că a făcut cam tot ce a putut,
Iar azi, ar vrea să nu mai fie înger.

Apoi a început să-mi spună despre tine,
Despre durerea ta și chinul tău.
Sufla din greu; stătea lipit de mine;
Părea lovit de însuși Dumnezeu.

Mi-a spus că-i obosit să mai tot spere,
Să-ți fie de folos; căci tu ignori,
Și sfatul lui, și blânda mângâiere.
Că tot ce vrei să faci este să mori.

Stăteam și î-l priveam cum suspina;
Mă tot gândeam cum poate fi posibil.
Povara lui părea atât de grea,
Pe umerii săi mici, pe trupul lui sensibil.

Mi-a spus că pentru tine este greu,
Să poți lua decizii înțelepte;
Și să alegi ce este bine din ce-i rău,
Că obosești când urci mai multe trepte.

L-am prins de mână și plângând i-am arătat,
Că cerul încă nu s-a stins, ci e albastru;
Că și oceanul e adesea tulburat;
Iar în văzduh domnește tot un astru.

Cu zâmbet trist, mi-a spus că e degeaba;
Că nu e nimeni să vegheze-asupra ta,
Că oboseala sa, îi strică treaba;
Iar singură … tu nu poți sta.

Atunci eu i-am promis c-o să veghez,
Cât timp e dus să se-odihnească.
El mi-a cerut să stau, să-ngenunchez;
Și să veghez la căpătâiul tău, și la fereastră.

Părea mai liniștit, mai luminat;
I-am luat ușor povara de pe spate.
Cu pas domol și liniștit s-a depărtat.
Era distrus, avea mare dreptate.

De-atunci eu am vegheat, am așteptat;
Să întâlnești și tu la rândul tău un înger.
Căci de atunci în ochii mei se zbat,
Lacrimi fierbinți și reci … lacrimi de înger!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!