Miroase-a verde în păduri adânci,
A zmeură și a poieni întinse,
Pâraiele se-aruncă-n prag de stânci
Și hohotesc, de clocot neînvinse.

Se nasc lumini pe cerul rotitor,
Când menuete picură pe strune,
Râvnește creanga rod ispititor,
Să-l rumenească în zvâcniri nebune.

Descântec și mirare-n legământ,
Clipa mi-e pândă, veghe și chemare,
Să sorb din ploaia albă și din vânt,
La ceas de aromire și culoare.

Pâraiele se-aruncă-n prag de stânci
Și hohotesc, de clocot neînvinse,
Miroase-a verde în păduri adânci,
A zmeură și a poieni întinse.