degetele păstrează urmele fucsia
unghiile colorate în roșu
se prind de respirația pereților înalți
îi zgârie pe carne până când țipetele ies de sub var
ca niște uleiuri în formă de iubire
femeia scorojită aruncă salivă amară
își varsă lacrima în matrițe din plastic
acolo îți așează trupul, Benjamin,
împreună cu vântul

tu scrii carte poștală
unei alte femei fucsia.