pierdut în amănuntele care
trec pe lângă noi
să fie opt încurcate în zile
mă îndemn să tac
spre ceva care nu poate fi înțeles
de cei ce trec orbi
prin ochii tăi

te strig iubită
și trebuie
să îți cresc fiecare minciună sperând
că poate azi
se va schimba ceva
nu mi-ai cerut prea mult
dar reușesc
să tac
când te urăsc

uneori
sunt mut
mai mut decât vântul
rămas fără frunze în poale
și totuși
mă aud
nu nu
trăim nebuni într-o lume normală
sau invers
ai să râzi
depinde
cine o bate în cuie
iubito

se întamplă câteodată
să îmi simt sufletul plin
iar dincolo de el
frig în ochii tăi
ești ca un munte pe care
cu greu
îl poți urca fără mănuși de iubit

iubito
ce dacă tu scrii
pe o piesă din puzzle-ul meu
nu am să îți desenez
tot zâmbetul