Nu incepe iar...
Nu vezi ca ma chinui?
Ma obligi sa beau din balti otravite,
Cu sange...
Sa ma tarasc in zadar,
Stiind ca totul este o vesnicie efemera,
Ce plange...

Nu cred in tine!
Nu cred ca existi sau ca te vei intoarce
Sa ma atingi cu foamete de naluci;
Sa cada peste mine cladiri de umbre
Si sa adorm, in durere...

Nu ti-ai pus nimic in jur
Caci in urma ta lasi moarte
Si aduni tot in poala,
Tot ce e bun, tot ce e bine
Si lasi singuratate;
Ma lasi pe mine...