ies din primăvara asta lividă cu două perechi de insomnie și o sincopă elegantă
doamna de la etajul șapte se închină în fața unei iluzii canceroase
îi dau trei portocale să bea ultima vitamină înainte de stingerea luminii
salonul e o anticameră paralelipipedică perfectă pentru o moarte fără debut așteptat
înțelegi doctore am nevoie de o transfuzie din cinci în cinci oameni
sărim peste camera de gardă intrăm direct în reanimarea amintirilor
bisturiul vă rog fac o incizie în ziua când a murit mama
să o scot din comoția cerebrală adrenalină urgent
5 mg/secundă și supravegheați ansele respirația și inima mai ales inima
asistenta își urmărește încă unghiile lăcuite atât de estetic
încât mi se face greață ca o femeie însărcinată cu un copil nedorit
bună seara doamnă ați uitat să vă luați pilula de iubire și azi
mulțumesc nu mi-a fost prescrisă decât o dată la trei ani două zile și nici o secundă
fiindcă atunci când ajung să iubesc se întâmplă să mor spontan de suflet
cred că fac o cardiopatie umbroasă din cauză de prea multă coborâre în celălalt