La semafor fugind din mersul tău
o șoaptă
se oprește-n galben pe secunde
tu lasă ploaia timpului de poți la poartă să aștepte
străinul care a trecut
era doar umbra mea dintr-un perete

La semaforul ăsta cred că am oprit
întâmplător argintul
Mereu se schimbă prin metale trecerea spre altă casă
Tu lasă
umbrei din perete un cui și-o carte de citit
Se va întoarce zidul
cu fața la perete și la masă

La semaforul ăsta nu oprește nimeni ci doar închipuirea
Și uite parcă până ieri
pe galben de secundă
nici ploaia nu a mai căzut
în soartă
nu umbra ci timpul meu bătuse din greșeală-n altă poartă

Așteaptă iată oamenii să plec și umbra
să o pun la pândă
dar locul gol din zid mă face să mă-ntorc și să aprind
o altă galbenă culoare-a ploii
șoptită de ...șoptită de o altă...

spune și tu secundă