așadar nu se poate? – mai încercăm o dată pân-se aprinde ochiul și mâna cade-n corp
oceanul e-n furtună
de muntele de carne harponul lunii se izbește orb

cred că ar trebui o navă prevăzută pe dinafară cu enorme cuie
chiar dacă-n spate ne-ar purta colosul chiar dacă asta în mormânt ne suie

sau câțiva să-i pătrundă cu târnăcoape-n gură – nu-i nimeni însetat de panica puterii?-
hei, voi din fund, care-ndesați tutunul în pipe auzit-ați
sau vă visați sub poalele muierii?

de-aici nu pleacă nimeni, se-nțelege? pân-vi se surpă ochii cu marginile roșii
e țărmul ros până-n adânc de spaimă – doar câinii urlă și răspund cocoșii