privesc înapoi ca un scăpat din lanț am un umăr înălțat a mirare
în jurul încheieturilor apucături de hoț la drumul mare surprins
de insomnie pe wc

am furat a cincea roată de la căruța perfecțiunii măgarii au dat
nervoși din copite mi-au păscut angoasele abia ivite pe miriștea
vieților viitoare

unii erau morți când am ajuns între ei le-am adunat tigvele și am
făcut din ele vatră focului din boabele de rouă atunci mi-au ieșit
din urechi acridieni

în oricare orizont aș fi mișcat mâinile totul se împăienjenea palid
ploaia părea un cearșaf de spital iar soarele bolnav abia operat
de icter mecanic

fiind încătușat l-am cuprins cu prelungirea minții pe după cap și
i-am dat să bea la fiecare șase ore zvonul că lumea a luat foc în
cele din urmă

în
televizorul de
pe mașina de gătit de
pe mașina de spălat de
pe mașina de reparat mașini pe care
mi-am așezat scaunul și priveam lumea de la înălțimea statuii
propriilor mizerii