Zăludei clipe clam: “Festina lente!”
Și drumul spre-ntuneric ard în stele,
Arunc în lanț furtunile demente,
Pribege sângerând, în dans de iele.

În prag de zori mai cad ninsori de-argilă,
La miazănoapte încă urlă vântul.
Când luna-și coase brumele, febrilă,
Amar și dulce, voi simți cuvântul..

Dar mâine-ngenunchez sub roi de stele
Și-arunc în lanț furtunile demente,
Anin de carul mare patimi grele
Și clipei îi șoptesc: “Festina lente!”