Doamne
ne-au pustiit văduvele satele
ne umblă prin vene
strămoșii nerăzbunați cu cirezile lor
nepământene

seara
când ochiul boului
se închide în pereții focului,
mi se deschid palmele sufletului
în răscrucile istoriei
și pe unde trec
mă vântură doar pleava
din urma străinilor.

și nu găsesc
decât colinele pe unde
Iov își ascundea rănile...