agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-26 | |
Ziua a fugit de faptă,
Rece-a fost, dar nu mai e. Inima-mi se zbate-n șoaptă, În bătăi sensibile. Ziua-a dispărut din nou... Se va stinge în uitare. Mai aud doar un ecou Și-o văd cum se pierde-n zare. Ziua a uitat de mine, Cerul iarăși a murit; Sufletul nici să suspine Astăzi nu a reușit. Ziua iarăși a-ncetat?! Noapte albă de visare Înainte mi-a lăsat. Vechiul vis îmi reapare. Noapte, Ziua unde e? A plecat fără să-mi spună? Fug de mine zilele Și în zare se adună. Ziuă, ești a mea dușmană! Noapte, martoră îmi ești! Inimii apare-o rană, Eu sunt ea, tu mi-o rănești! Noapte, tu mă înțelegi... Visurile-mi sunt trăirea, Iar de ele tu mă legi Și-mi zici: "Asta-i fericirea". Noapte, vreau să mai visez! Nu te pierde în lumină! Pe o stea să mă așez Și s-aștept... s-aștept să vină. Noapte, întinde mâna ta, Tu m-ajuți de-atâta ori! Ia-mă-ncet de mână... Da!... Singuri stăm și visători. Noapte, visu-i spulberat, Flacăra s-a stins în mine. Ce-am visat, s-a destrămat... M-am îndrăgostit de tine! Noapte, nu mă înțelegi!? Ai răcit și tu deodată!? Mă împingi cu brațe reci, Să mă chinui ziua toata!?... Noapte, ziua a trecut, A trecut cu greu, iubito... M-am întors... am apărut! (N-a vorbit... doar am privit-o.) Noapte, ziua s-a sfârșit, Am trăit-o în suspine. Ieri, deloc nu mi-ai vorbit!... Inima mă doare-n mine. Noapte, ziua... știi și tu. Noapte... simt că-mi este greu! Te-am iubit și, tu, acum... Te urăsc!... Îmi pare rău. Noapte, am o rugăminte O zi am așteptat să-ți spun: Vreau să fie ca-nainte... Mi-ai vorbit!? Tu!?... Când?... Acum?... Noapte, dor mi-a fost de tine!... Visul a reînviat, Sunt din nou doar eu cu mine, Căutând suflet curat. Noapte, ziua-a fost pustie. Și-am venit iar să visez. Dă-mi te rog înc-o hârtie, Sufletul să i-l pictez. Noapte, trist mă-ntorc la tine, Nu mai pot nici să visez, Sufletu-mi pustiu devine, N-am talent să mai creez. Noapte, singura filozofie-n Ochii tăi o mai găsesc, Sufletul mi-l reînvie, Astfel, încă mai trăiesc. Noapte, ai uitat de mine! M-ai lăsat în mâna zilei! Am băut a ei asprime - Gust amar al nebuniei. Noapte, Ziua reapare, Sunt bolnav; încet cobor... Þine-mă-n brațele tale! Otrăvit sunt, cred că mor! Noapte, ține mâna mea! În cavou de m-ai închide!... Ziua nu o pot vedea, Fiindcă pier, mă va ucide! Noapte, nu te mai aud! Ochii mei nu vor să vadă, Glasul meu devine mut, Inima nu vrea să bată!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate