Lucreția, casa de chirpici e bătrână
cu riduri în colțuri cratere în care păianjenii
ca într-o maternitate își aduc pe lume mântuitorii.
singură cu ochii în icoană te uiți într-o oglindă
vezi un prunc jucându-se prin curte.

Lucreția, casa de chirpici se dărâmă de
singurătate. pereții port în pielea lor toate pozele
parcă e o cutie în care viața se conservă
iar sufletul mocnește ca o torță de durere
în timpul unei nașteri. fiecare grindă e o zi
de primăvară cu miros de salcâmi gata te mărite

Lucreția, casa de chirpici își închide ferestrele
noaptea. pământul îi așeză pe ochi Luna un nufăr
galben ca cel din vârful catedralei.
prin curtea cu boboci rătăciți în iarbă
tălpile și-au descălțat copilăria devenind
responsabile. din pragul casei cu păianjenii într-o
cană o să urcăm treptele de pânză
fără să privim înapoi. ai să vezi Lucreție