agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-22 | |
Pietre
Cand vantul tace, norii dorm si cerul zace, Simt ca traiesc a lumii-eterna pace. Si-atunci cand vantul bate si norii-s dusi de vant Simt cum intreg infernul coboara pe pamant. Visam la cer albastru, la frunze namiscate, La o privire sfanta si la singuratate... Sa stau pe campul verde la rasarit de soare Si cum privesc eu cerul sa ma cufund in zare... Sa simt ca in albastrul sclav unui infinit Eu pacea si lumina pe veci mi-as fi gasit... Aud susur de ape, privesc raul ce fuge Si tot asa ca apa, si timpul meu se scurge... E o zicala veche, ce zice ca o apa Raman-etern cu pietre, desi ea o sa treaca. Iar fundul apei clare va fi involburat Atunci cand bolovanul va fi fost aruncat. Ce nu-ntelege omul de cand e pe pamant E piatra ce in apa isi face templu sfant... Caci ce e omenirea, daca nu veac de ape In care pietre multe nu stiu sa se ingroape? Cum stie a sa minte sa se cufunde-n apa Si viata, moartea, timpul, pe veci sa le priceapa? Caci doar asa poetul va sta-n acest ocean, Gandind ca omenirea-i al apelor noian...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate