|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Iar... poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ioana Furtuna [Ioana Furtuna ]
2007-07-25
| |
Din scrum și pietre mă ridic.
Culeg spini și arbori, respir adânc.
Negre vise se zbat iar, între minte și durere
Iar trecutul mă așteaptă
Cu parfumuri gri, eterne.
Mă ridic apoi și caut
O lumină spre apus.
Drumul meu e mult prea negru,
E pustiu. E greu de dus.
Între pietrele de aici,
Doar cenușa-a mai rămas.
Când respir, simt cum agață
Spini în suflet și în ochi...
Oameni negri, cu durere,
Se închină între gropi,
Iar eu mă ridic. Le sug veninul
Adunat în ani de luni
Rup tăcerea, mă trezesc
Și pornesc din nou pe drum.
Chiar de-i rece, negru si cu spini,
Cad, respir... și iar mă-nchin.
|
|
|
|