Și îmi mai place să contemplu viața
Răsărind rotundă și cuminte,
Foaie albă peste care dimineața
Cade așternută în cuvinte,
În câteva mici ghicitori împletite proaspăt și crud
Precum covrigii în fața cuptoarelor,
Urmează apoi covorul încă ud
Așternut sub vârfurile calde ale picioarelor
Pornite spre pădurea aducerilor aminte,
Ceaiul, apoi pâinea ce se cere frântă
Întru cele veșnice și sfinte,
Clipă în care sufletul respiră altfel, cântă…
Și uite așa, în cele mai mici amănunte
Ne trăiește viața până la-nserare;
Iar când departele zării parcă prinde nițel să se-ncrunte,
Plecăm. Fiecare.