Acum trebuie să pleci, frumoasă negresă din vis. Te privesc, clipesc, iar te privesc. Ai întors spatele și ai plecat. Rochița ta cu parfum de ideal vis mă face să înnebunesc, mă face să te doresc, mă face să nu mai clipesc. Liniștit, caut spumă în ciocolata caldă pe care o am mâini, apoi adaug un pic de lapte cald. Nu pot să suflu. Este deja răcoare.
Ar trebui să nu mai las din mâini această cănuță atît de dulce, să beau tot fără suflare. Ceva îmi spune că nu o să pot termina vreodată tot ce conține. Ador aroma, ador să beau azi doar pe partea dreaptă. Azi sunt curios cum este să te înneci în ciocolată caldă. Mâine o să mă întreb cu e să înnebunesc îmbrăcat în maro.