agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-28 | |
[O viață i-a dat viață,
În noapte, într-o noapte, Iar noaptea i-a fost mamă În șoapta unei șoapte. Rănit de-această dramă, Se-ascunde timp de-o viață.] - Un monstru te-ai născut Și mi te-ai arătat!... Ah! Urât mai ești și rece, O! Fiară cu păcat! Doar monștrii să se-aplece În loc’ un’ te-ai născut! Căci eu, frumos și bun, O lume-am explorat Și-o lume-am cunoscut, Pe când tu, izolat, Nimic nu ai văzut! Nu știi ce-i rău și bun! Din cărți crezi că-nțelegi Miliardele de oameni?! Și tot ce-nseamnă viață În minte le asemeni?! Nu vezi decât din față! Nu ai cum să-nțelegi. Și geniu zici că ești!? O!... Dificil cuvânt; Cu greu îi înțelegem Noi, oamenii de rând, Dar idoli îi alegem; Tu, idol, nu, nu ești!... Întoarce-ți a ta față, Căci simt cum mă-nfior! În ochii-ți de satană Privesc și mă cobor, În Iadul ce mă cheamă, Cu mâinile pe față!... - Tu, tinere bătrân! De ce-ai venit la mine, Să furi din al meu timp Și-apoi să-l iei cu tine, Să-l pierzi într-un răstimp Prea scurt, frumos bătrân? - Bătrân mă faci tu, fiară Și monstru... tu, pe mine!? Căci secole, milenii Parc-au trecut prin tine!... Doar trei! Doar trei decenii Trăit-am!... M-auzi, fiară?! - Te-aud, frumos bătrân. Când anii-ți iau ‘nainte, Iar tu rămâi copil, Apusă-i a ta minte Pe veci, bătrân senil. Să pleci, frumos bătrân. Să pleci din a mea casă, Să pleci departe-n grabă, Căci fiarele din mine Flămânde se întreabă: “Ce este-acesta? Cine?”... Să uiți de a mea casă! - Tu îmi vorbești de timp!? Tu, victimă a sa!? Căci timpul pentru tine E timpul pentru-o stea Ce simte și-o miime Din trecătorul timp! Tu, cel ce viața-ți plângi În fiecare clipă, Când ora ți-e deceniu Și toate îți explică Că lacrima de geniu E soarta ce ți-o plângi!?... O, fiară cu păcat! Să te iubesc pe tine Tu vrei!? În schimb, să-mi dai Din geniul tău!? Mai bine Din inimă să tai! Să mor cu-acest păcat... - Păcat zici tu, bătrâne? Și păcătos sunt eu? O, omule de rând, Dar unde-i Dumnezeu S-asculte al meu gând? Exista El, bătrâne? - Păcatul de părinte Pe tine te-a născut; Păcatele de mamă Le ai, ea le-a avut. Ascultă cum te cheamă La ea, ca un părinte!... Ascultă-i vocea caldă, De mamă iubitoare, Cât de frumos îți cântă, Că sufletul te doare, Și pași-ți se avântă Spre lumea ei, cea caldă. - Bătrâne!... O! Bătrâne!... Păcat e dacă eu În viață te-aș lăsa Acum, căci Dumnezeu Pedeapsă îmi va da Pe viața ta, bătrâne!... Tu monstru zici că sunt Și fiară cu păcat – Oi fi și-așa, se poate – Dar sufletu-mi pătat Pe tine te socoate Mai monstru decât sunt! - În Iad e a ta mamă, În Iad și tu te duci!... Dar poate că acolo-i Mai bine ca aici... În lumea de dincolo, Te-așteaptă a ta mamă. Tu nu ai cunoscut-o, Căci inima-i haină Te-a părăsit. De-atunci, Sufletu-i se ruină În suferințe lungi - Durerea-a cunoscut-o. Și-astfel, s-a sinucis - Acest păcat de moarte!... Doar Dumnezeu cel Sfânt E singurul ce poate S-o bage în mormânt!... Dar ea s-a sinucis. - Tu judeci, om de rând, Tu, praf pe-acest Pământ, Că viața mamei mele E de la Duhul Sfânt!? Păcatele ei grele Se-aștern toate în rând!? Un înger le va scrie Pe carnețelul său?! Le-ar număra Satana Sau însuși Dumnezeu?! Și toate vor da iama La cel care le scrie?! - Ce geniu ești tu, oare, Când pui doar întrebări, Când pași-ți se avântă Pe multele cărări, Dar talpa pe cea frântă Pășește. De ce oare? De ce noaptea-ți orbește Vederea creștinească, Și-l lași pe Antihristul În șoapte să-ți vorbească, Iar tu, idealistul îl Privești și te orbește. Ascultă-ți al tău cânt, Din suflet, cum renaște, Lumina-ți v-arăta-o În noaptea-zi de Paște; Pe-un braț de-al tău va sta o Fecioară cu-al său cânt. Visează! Fiară rea... Visează, căci... e bine! În lume-aceasta crudă, Þi-e frică și de tine... Și, obosit de trudă, Te-arunci în lumea rea. - Visează tu, bătrâne, Visează în suspine, Căci viața a pus capăt Și viselor din mine... Și geniu – fie-n treacăt – Nu zic că sunt, bătrâne. - O! Dumnezeu te-aude! Și martor El îmi este! Știam! Știam! Știam Că-i falsă-această veste! Dar curios eram!... Și-urechea mea te-aude! Te-aude cu-ușurință! Dar nu-i vine a crede C-această biruință Învingător mă vede! Dar cum e cu putință, Cu-atâta ușurință!?... [Un vis al unul vis, Acum s-a împlinit. În noapte, într-o noapte, Cuvântul a murit, Călătorind în șoapte, În noapte, spre alt vis.] |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate