agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-29 | |
Aveam cam patru cinci ani
și ne jucam în țărâna de pe drum La noi în Glod prin fața casei bătrânești treceau oameni la deal și la vale la muncă sau de la muncă și te trezeai că te-ntrebau: -Bă, puță, al cui ești ? -Al lu’ Ion al Ionicî răspundeam eu timid -Ce mă tu ești zăpârstea ? -Eu nu sânt zăpârstea, eu sunt Mihai -Măta unde e ? -În bucătăria de vară face demâncare -Bă strânge-te-ar măta-ntre picioare spunea malițios și hodoronc-tronc câte unul -Ba pe tine, ba pe tine răspundeam eu necăjit Odată din vale pe la Nița Sârbului venea grăbit un om mic de statură cu niște pantaloni largi de dimie având un petic mare și negru în fund cu cămașa de cânepă ruptă și ponosită nebărbierit cu o pălărie pe cap cu borul lat desculț și cu tălpile late disproporționate cu înălțimea sa Venea în urma unei turme de trei capre și două oi Când s-a apropiat de noi a strigat cât l-a ținut gura : -Bă, intrați în obor că vă-mpung caprele -Bă, n-auziți ? Că vă bag la beci ! Când am auzit de beci am fugit mâncând pământ pe la spatele casei ascunzându-ne printre lemnele de foc rezemate de un dud bătrân și găunos Când am auzit de beci îmi și imaginam beciul de sub casa noastră întunecat și răcoros unde credeam că se află babaul cu care ne speriau cei mari când nu eram cuminți După aceea cum îl zăream pe drum apropindu-se de noi intram în panică și fugeam ca potârnichiile care pe unde putea strigând cât ne tinea gura: -Ãla la beci, ăla la beci! După ce credeam că se-ndepărtase destul din dreptul casei noastre ieșeam în drum și continuam să ne jucăm ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic Când am crescut mai mărișor și mă duceam la biserică de Paști mare mi-a fost mirarea când l-am zărit pe Ãla la beci cum strângea cam cu forța ouăle roșii cu care luau oamenii paști și le punea într-un coș de nuiele Speriat de întâlnirea cu Ãla la beci cu glas tremurând am întrebat-o pe mama care mă ținea strâns de mână : -De ce ne ia ouăle roșii Ãla la beci ? -Ce vorba e aia Ãla la beci ? E clopotarul bisericii Ion al Porumbicî poreclit Peneș strânge ouăle roșii pentru popa că așa s-a pomenit aici la noi în sat de când mă știu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate