E toamnă
Și plouă mărunt de aproape o zi,
Orașul e cenușiu
Și vântul bate sălbatic.
Aștept un tren.
Peronul e gol și ud,
Gri și negru mă înconjoară,
Aud o voce, în megafon,
Rece.
Și aștept s-apară trenul roz,
Să-mi cânte roțile lui
Și să mă afund într-o canapea de pluș,
Iar timpul să treacă repede
Să ajung într-o țară pierdută de lume.
Și apoi…
Aștept un tren
Și vine
Încet, încet, un tren lung, violet,
Mă îndrept spre ușa vagonului,
Dar, mă opresc,
Gândesc profund,
Mă strădui să-mi amintesc un simbol.
Nimic.
Mă așez pe canapea,
Timpul trece
Și încet adorm, atras de muzica
Roților de tren
Atunci,
mi-am dat seama...
trecuse trenul meu roz.