ridic pleoapele
din caligrafia de veghe
a așteptărilor din anotimp
ochii deschiși șlefuiesc
portativul dimineții
în simfonia iubirii
vara memoriei
mâna-mi atinge
de cuvintele buzelor
strâng în pumni fericirea
devenită cascadă de visare
în taina nupțială
aplec sufletul
peste ortografia albastră
a scrisului omenesc
n-aș vrea să ies
consemnat într-un refren
o notă falsă.