plec la balamuc
nu știu încă dacă în vizită sau să rămân
plec să se minuneze nebunii de piciorul meu prea mic
și de mintea mea mult mai curbată ca a lor
să fac terapie prin tăcere
a dracu’ terapie să țopăie în voie gândurile prin mine toată ziua
plec să întreb nebunii cum nu se plictisesc niciodată să aștepte
și de ce strâng copiii pietre

să desenez copaci cu sau fără rădăcini
cu sau fără frunze
din care vreun doctor simandicos și posibil / probabil gay
să tragă concluzii relevante cum aș vrea să-l cert pe tata
că am pus duminici la rând flori pe mormânt
în loc să punem vorbe bune între noi
sau cum vreau să mă fac ghicitoare când voi fi mare

e risc de tuns venele discuția noastră și ironic
sinuciderea e singurul cuvânt interzis
într-un spital de nebuni