voi fi alb ca un înger
voi purta pe umeri un om
cum un tată
își poartă pe bicicletă copiii

cu ambele picioare
bine înfipte în stomac
voi pedala viața
până în gura morții
ca două săgeți
într-o mască fardată

*
semnul urii e un paradox inutil
tatuat pe frunte ca o icoană
cum femeia cu crini
în pletele Sfântului Sebastian
suferă viața suflând-o trupuri

*
sub un keyaki cu măduva
întinsă pe lutul pătat de sânge galben
ascult confesiunile unei măști
despre un ideal de frumusețe

nimeni nu moare
totul devine Endymion
- un înger ce-și poartă
iluzia pe umeri –