văd în bețivul din colț
mai multe zâmbete decât am numărat noi
vreodată, m

am crezut în prea mulți mincinoși
am iubit prea mulți oameni singuri
au plecat bucățele din noi cu fiecare gonit
ne luptăm degeaba să fim un întreg bun la toate

au pășit prea mulți cu bocancii prin viața noastră
au dansat bluesuri subtile umplându-ne paturile de noroi
s-au afundat în firescul lacrimilor
ca mai apoi să se bălăcească porcește în ele

și nu e nimic de rahat în asta, m
sunt doar oameni