Lacrimile prietenului


“ Nu știu dacă m-aș decide
să iubesc un om pe care
nimic nu l-a făcut să plângă”
Pavel Florenski

Prietene,
mi-s foarte aproape lacrimile tale
la picioarele muntelui .

Lacrima curată-
Carte deschisă
În care citesc chipul celui iubit.

Prietene,
Un cerb de lumină
A trecut aseară pragul tăcerii.
Se adăpase din lacrima ta.
Sălta pe colinele luminoase
Picioarele îi ardeau călcând
Frunzele nestinse
Pline de ochi.

Lacrimile tale-
În care ascult pașii celui iubit.

Prietene, mă doare
lacrima ta.

Epitaf

Aici este Prietenul.
Am trăit în îmbrățișarea lui
Ca într-o lacrimă-
Vestmânt al inefabilei clipe,
Depus acum:
Sicriu în care am plâns amândoi
o viață
întreagă.
Făptura lui de lacrimi
E punte pe care îngerii,
Dornici de a avea un prieten,
Sunt îmbrățișați.



Chipul lăuntric

Nu poți avea un prieten
fără lacrimi.

Amară este singurătatea,

Ea transformă în pustiu
Toate amăgirile lumii.

Pe poarta cea mare a amăgirilor
Au trecut mulți,
Prin ușa feciorelnică a pustiului
Numai Prietenul.

Poeme publicate in Dacia Literara, iulie, 2007