plouă
străzile se împleteau printre noi
când luna se juca în bălți
cu chiștocuri de țigări ude și strivite

literele numelui meu răsfirate pe trupul tău ca niște tatuaje
nu le îndepărtezi de frică să nu mă uiți

adunăm gesturi fără rost în fântâna ce-o purtăm în piept
ne alintăm cu șoapte
tragem perdeaua de stele peste noi
ne îmbătăm cu miros de praf ud

ploaia ne cântă

unim vise oarbe în tăceri de catifea la 150 km distanță