picioarele mele
au o poezie de spus
o poezie despre un bărbat
care nu întreabă
de ce sufăr de insomnii
și o iau razna fără țigări
sau de ce m-am apucat de scris
un bărbat care
face orice
oricum
oricând
sub orice pretext

picioarele mele așteaptă
cuminți
într-un așternut șifonat
de prea multe nume
bărbatul care
să-mi pună la loc încrederea
pe fiecare particică
de piele
care să rezolve un puzzle
de câte ori mă ține în brațe
așteaptă bărbatul care
să le spună că totul li se cuvine
și războaiele mondiale

picioarele mele
se încăpățânează în bărbatul ăsta
ar vrea să îi strige poezia
în toată casa
pe toți pereții
în toate pozițiile
doar să-i arate
câtă nevoie e de el