când am văzut-o prima oară pe rada
purta bocanci militari și o șapcă trasă pe ceafă.
în urechi cercei lungi de rochie neagră. mi s-a părut
teribil de originală.
vorbea la telefon în stația de bus. vorbea curat
avea o voce uscată și fină ca mâinile țigăncilor cu ghioc.
dar nu am reținut ce spunea de fapt nu am auzit ce spunea.
foșnetul vocii acoperea sensul cuvintelor
și când a închis s-a întors spre mine cerceii au clinchetit
dar nu i-am auzit mă înghițiseră ochii.

a doua oară nu a mai fost eram deja sub ape.
și îmi era bine. o țigancă mă ghicea unui copil în zdrențe.
purta cercei lungi de rochie neagră și era
oarbă.

______
Copyright Adela Setti