între aceste ploșnițe bălind pereții cu bancnote
o sete mă poartă cu umerii frânți
și toți artiștii cu statuie
îmi par mai inutili
și mult mai scunzi

târam cândva ghiozdanul ca pe-o spadă
escaladam borduri cu vis tocit
dar mulți s-au reîntors în brațe de femeie
la prima vânătaie
la cel dintâi genunchi zdrelit

buzele lor împung sfârcul
se coase
faianței în rosturi dantură de om
scot de sub sticla de lampă fitilul și torn
peste pagini un suflet
care pute și arde

cad zorii

deodată prins sub clopot în tâmple aud
urlând șobolanii de foame cumplită
cu vechiul meu briceag o tai pe rosinante
se zbate și mugește ca o vită

na-vă dar laptele muls din sicrie
na-vă lumina din fotografie
și ghiftuiți de ipsos și de lavă
cuminecăturați-vă de mine – na-vă!

cortegiu poate funerar paingii trec spre-ndestulare
mulți car-o cruce în spinare
târându-i fruntea de ghiozdan

cad cărți
caiete
poze
amintiri de-a valma
peste mulțime își întinde tata palma

- tu nu ai? lecții astăzi de făcut