agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-15 | |
Oamenii Președintelui pipăie-n zori
pîntecul cerului care va naște. Ei sunt pe aproape, nevăzute ramuri în prelungirea liniștii, cristale aparent somnoroase. Oamenii Președintelui învață piatra să existe în neclintire. Rar își trag peste pielea-n alertă cămașa de-o noapte a dragostei. Inima iubitei e-n ascultare, visele-i sunt răsfoite pagină cu pagină, oamenii Președintelui iubesc doar în permisie... Deodată trece o lebădă ca o născocire a neprevăzutului prin aerul interzis. "E o pasăre, domnilor, doar o pasăre !" foșnește cel dresat să înflorească sub fereastra primei doamne asemeni unui cais. De regulă, oamenii Președintelui pipăie-n zori lumina cea afurisit de lunecoasă. Uleiul din candela zorilor le scapă mereu printre degete... Chiar și aceste cuvinte-s nevăzute ramuri în prelungirea neliniștii lor. Eu sunt lunetistul călare pe noaptea cristalelor aparent somnoroase...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate