Iubirea mea e-o arșiță imensă
Ce dogorește în pustiul meu ;
Dogoarea ei atât e de intensă,
Încât un strop de ploaie-aștept mereu…

Și după ani de așteptare, iată,
O ploaie abundentă s-a ivit ;
Iubirea mea absoarbe, însetată
Potopul ce atâta l-a dorit…

Pustiul meu e astăzi o grădină
În care cresc liliac și trandafiri ;
Iubirea mea de fericire-i plină
Și cântă-n zorii marii împliniri.

.......................................

Dar ploaia în curând se va sfârși
Și soarele va dogori mai tare ;
Iar trandafirii se vor ofili
Sub ploaia de văpăi dogoritoare…