agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-23 | | Odată, într-o bună zi Bătrânul Diavol se trezi Scoțând văpăi de foc pe nări, Își prinse aripile în spinare Și coborî din Haos pe Pământ Cu gândul de a face cercetare În cele patru zări de vânt, Să vadă dacă slujitorii lui Îi poartă ascultare. Dar, nu se știe din ce întâmplare El nu găsi nici unul dintre ei : Nici Crima, nici pe Viclenie Și nici măcar pe Dezbinare – Probabil, încă n-au ajuns aici, Căci nimeni încă nu-i avea amici… Și când văzu vicleanul Tartor Că Fericirea e regină pe Pământ, E călăuză ascultată Și-i lege-al ei cuvânt, Se supără pe dată Și începu să tune de mânie, Să scuipe flăcări și văpăi… Atunci, își scoase din spinare A lui faimoasă tolbă, gigantică și grea Și fără de-oboseală-ncepu a căuta Un mijloc de a dezbina Întreaga omenire pe vecie. Și căută, aprins, o săptămână Noapte de noapte, zi de zi, Neîntrerupt, până, deodată… …Deodată, chiar prin fața lui trecu o gingașă, frumoasă fată. Și-atunci, bătrânul Tartor, obosit, Simți că ce a căutat, a și găsit ; Pentru ca omenirea s-o supună, Găsise-o armă sigură și bună : În lume va aduce Dragostea Și astfel se va răzbuna Pe Fericire și pe Bunătate, Dușmanii lui de-o viață-ntreagă, Și va distruge-a lumii nestemate Printr-a Iubirii plagă. Satisfăcut că după-atâta căutare Găsise mijlocul de a aduce Și pe Pământ meschina dezbinare, El blestemă : “De-acuma, fiecare, Mereu, aprins, vreau să iubească, Deci, orice tânăr să se-ndrăgostească, Să sufere și-n spasme să se zbată Și orice băiat și orice fată Să se lovească de Iubirea neîmpărtășită Și-ncet, să piară, Iar dezbinați, prietenii să se prefacă În cei mai crunți rivali pe viață. Astfel, în scurtă vreme, voi vedea Cum toată lumea se va dezbina.” …Iar după ce rosti acest blestem himeric, se stinse Diavolul în întuneric… ........................................ De-atunci, blestemul diabolic Pe fiecare-l urmărește Și-n lanțuri grele-l țintuiește, Căci fiecare-i blestemat De a iubi măcar o dată, De a-ndura a lumii soartă Și de a-i suferi amarul. Când Dragostea ne stăpânește Fierbinte cum e jarul, Când fiecare om iubește, Oricare alt Ideal sfânt e uitat Și Omul dezumanizat E sclavul poftelor amare. Atunci, el uită Omenia, Trădează chiar Prietenia Și aliat cu Egoismul În el se naște Despotismul… …Când fiecare om iubește, în el, blestemul diabolic crește…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate