și ea îl aștepta pe el.
nici cataloage în rastel
nu mai erau. doar părul ei
se risipea în mici scântei

și el o săruta ușor
pe gât. i-a fost atât de dor…
și nu-i mai trebuia nimic
(el fără ea fusese mic)

și ea zâmbea și îl privea
în ochi. și ce frumos era!
iar el o-mbrățișa pe-ascuns
și asta le era de-ajuns

și ea îl aștepta mereu,
dincolo de iubiri și rău,
și el venea la fix și-un pic
și nu-i mai trebuia nimic