Spui că mersul în jos tot îți este lezat
că agenda-i de anțărț și-n ea luptă leii
iar în vise de mițe se trag tontălăii...
Pun accentul pe é –
te-ai épuizat!

Cauți nasturi, știind că-n sertar i-ai lăsat
ieși din casă-n ciorapi diferiți la culoare
suni pe mama și tot tu întrebi: „Cui sun, oare?”
Pun accentul pe á –
acum ești stresát!

Vrei să fii o omidă pe cracul de dud
sau o piatră uitată de statica stare
îmi promiți până miercuri o stea căzătoare...
Pun accentul pe ú –
arăți cam zălúd!

Mături umbrele, vorba ți-o speli uneori
pui hârtiile-n ordine neordinară
coși toți nasturii, piepteni chelia și iară
pun accentul pe ó –
mai ai până móri!

Nu văd niciun sens ca să fie prezente.