Cînd tot ce mai conta ,de mult s-a spulberat
Cînd viața iți rezervă doar tot ce n-ai sperat
Iar lucrurile bune sunt gînduri în neant
Căci visul si realul formează-un alt păcat
Cînd frumosul e urît,scîrbos,negru...pătat
Și viața…viață...la ea demult ai renunțat
Viu esti între morți și printre vii ești mort
Și-ai vrea să scapi ai vrea un antidot
Însă rămîi așa întunecat,prost si ciudat
Remarcînd tîmpit că ești doar un damnat
Subjugat prostește de amintiri incătușat
Trăind clipe pe care cu greu le-ai fi visat
Și așteptînd ca mîine sa fie-un azi uitat.