|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
O poezie tâmpită poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Gabriela Caradonna [Fara Nume ]
2006-04-04
| |
Mi-am văzut oasele
dezmățându-se pe strada goală,
sărind in sus și-n jos
pe pavajul mânjit
de lacrimi.
Tu, care mă citești acum,
deja mă critici în mintea ta,
dar nu contează...
Eu continui, să-ți vorbesc
despre oasele mele...
care-și continuă
dansul nebun.
Le strig, rupându-mi
coarda vocală
-de atâta singurătate
și paralizie verbală-,
încep să alerg,
să mă calc...în picioare.
Într-un sfârșit...
mă trezesc cu ele,
-la fel de nebune-
răvașite in neliniștea
trupului meu,
forțând geometria,
căutându-și matca din care au plecat.
Acum sunt din nou eu...
Eu și oasele mele,
dezmățându-ne împreună,
pe strada goală.
|
|
|
|