te mai iubesc dar nu mă pot întoarce
stingher și inutil un zeu de ceară
’mi-ncearcă ușa-n fiecare seară
cu vești de scufundarea unei arce

doar răsuflarea lui te înfioară
pe umăr o pisică neagră-i toarce
un fir de sânge adunat de Parce
spre-a împleti cămașa mea de fiară

diamantate zale or s-o-ncarce
zimți de vocale; colți albi de balaur
verbe aprinse-n cer drept lampioane

vreun astrolog miop să le remarce
doar el văzând în crucea lor de aur
iubirea-mi simplă, fără de zorzoane